Arhiva

Faceți căutări pe acest blog

Vindecată

Când mă gândesc la A..., mi se pare ca mi-am rupt stupid piciorul alunecând pe o coajă de pepene şi în jurul acestei meschine întâmplări mi-am adunat toată energia, toate gândurile, toate emoţiile... Dar iată-mă vindecată. Umblu pe stradă ca un om întreg... Văd acum totul altfel, de la o altă înălţime, cu alţi ochi... Mă întrebam odată cum va fi ziua în care nu mă voi mai simţi agăţată de el ca iederă de zid. Şi iat-o!... E poate prea devreme, dar simt că nimic nu mai poate opri primăvara din drumul pe care a pornit...
Cella Serghi

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu